„SĂ NU UITĂM NICICÂND SĂ IUBIM AUTISMUL” - carte de VERA SIMONE

PREFAȚA CĂRȚII la care lucrează Vera Simone (o carte despre propriul ei autism, cu bucuriile și încercările unui parcurs de aproape două decenii) este o „LEGENDĂ” pe care o postăm cu drag pe pagina noastră Autism 18plus.

Legenda trandafirului interior:

Prefață la „Să nu uităm nicicând să iubim Autismul” de Vera Simone

A fost odată ca niciodată, pe o planetă luminoasă a cărei existență poate fi dovedită doar prin credință, o fată. Ea trăia într-un regat al propriei sale interiorități, ceea ce a întârziat prima ei întâlnire cu lumea exterioară.
Numele fetei era Vera.
La naștere, îngerul ei păzitor îi dăruise un trandafir roșu și o învățase cum să păzească această comoară în inima ei, avertizând-o că nu toți oamenii vor ști să umble cu floarea care poate să-i și bucure, dar și să-i înțepe.
În fața ochilor Verei se deschise în acel moment un drum. Se apropia clipa ieșirii ei în lume, dar erau atâtea probleme care trebuiau lămurite, încât peisajul era acoperit de o ceață deasă care ascundea răspunsurile la întrebări…
Pe când înainta într-o direcție necunoscută încă, îi ieșeau în cale diferiți oameni care încercau să-i vorbească. La început, părea că nu-i aude și că era închisă în sine, dar aceasta se dovedi a fi doar o impresie.
Mai târziu, Vera începu să se alăture unor grupuri mai largi de persoane. Cei care o întâlneau erau atrași de frumusețea petalelor viu colorate ale florii ei lăuntrice, dar când se apropiau mai mult, țepii îi luau prin surprindere. Era diferită de alți copii.
Într-o primăvară, pe vremea când fetița avea vreo cinci ani, răspunsurile căutate începură treptat să apară.
Vocea îngerului ei se auzi fredonând un vechi cântec românesc: „Să nu uităm nicicând să iubim trandafirii / Ei sunt pe-acest pământ un simbol al iubirii”. Atunci, Vera privi îngândurată la floarea ei. Ar fi dorit și ea să simtă această iubire, dar încă o intriga însingurarea pe care i-o aducea acest dar special. Nu-și găsea locul nicăieri în afară de tărâmul magic al imaginației sale.
Ceața se risipi încet și în fața Verei se dezvălui o clădire primitoare. În poartă aștepta o domniță zâmbitoare și prietenoasă care observă pe dată trandafirul, îl scană cu privirea, îl analiză atentă, îi adresă fetiței câteva întrebări, apoi îl denumi: Autism.

Și basmul începu să devină realitate.

Vera se trezi urmărind cu interes mii de detalii care scăpau din vedere altor privitori: frunzele dansatoare în bătaia vântului, razele de soare care ieșeau printre crengi, păsările care-și făceau cuib și cântau.

Au trecut anii și Vera a început să se maturizeze.
A continuat să întâlnească atât oameni care au privit cu interes cum înflorea trandafirul, cât și persoane intrigate de spinii care i-ar fi putut înțepa într-o clipă de neatenție.
Cu toate acestea, Vera a înaintat curajoasă pe calea ei, înțelegând că Autismul este un dar pentru toată viața, format din flori și spini, pe care avea să-l trăiască și, la un moment dat, să-l împărtășească lumii.

Acel moment a venit.

***

Un CITAT din cartea aflată în lucru, de Vera Simone:

„Eu n-am ales să am autism, dar aleg să respect faptul că-l am, să-l iubesc ca pe un copil crescut de mine și să țin cont de nevoile lui speciale atunci când iau decizii.
Cea mai importantă este iubirea!
Îmi dau seama cât de vulnerabil ar fi orice copil (mai ales cei din spectru) fără susținere activă și necondiționată din partea familiei. La fel și însuși Autismul – pentru a duce o viață fericită și împlinită cu el, trebuie integrat plenar în identitate și îmbrățișat cu dragoste sinceră, oricât de greu ar fi să acceptăm acest destin. E firesc să ne temem puțin la început, dar… într-un final, nimic nu e imposibil.”

***

NOTĂ PENTRU CITITOR, de Vera Simone

„Să nu uităm nicicând să iubim Autismul” este o mărturie a experiențelor unei tinere din spectrul autist (în prezent studentă la Artă Sacră), trecând prin suișurile și coborâșurile pe care le aduce cu sine condiția ei.
Acea tânără sunt eu.
Cine m-a întâlnit de curând, probabil nu și-ar fi pus problema diagnosticului în ce mă privește. Înțeleg reacțiile de uimire, dar diferența există, eu o simt. Acum, după 20 de ani, tot mai mult încep s-o cunosc, să mi-o asum și… să o iubesc. Așa s-a născut cartea de față: din iubire.
O adresez celor care locuiesc, într-un fel sau altul, în „Căsuța Autismului”: persoanelor din spectru, părinților și prietenilor acestora, terapeuților, dar și celor pur și simplu curioși să exploreze universul nostru diferit și bogat. Dacă te regăsești și simți că rezonezi cu povestea mea, rămâi alături de mine.

***

Autismul, între petale și țepi (Postfață de Annet Tommy)

Simbolurile nasc conversații, iar conversațiile arată că o comunitate este vie. În jurul autismului, piesa de puzzle stârnește reacții diferite, iar curcubeul aduce uneori senzația de suprapunere a identităților. În acest context, cartea Verei Simone, „Să nu uităm nicicând să iubim autismul”, inspirată de vechiul cântec românesc „Să nu uităm nicicând să iubim trandafirii”, propune ca simbol trandafirul.
Trandafirul adună în el frumusețea, delicatețea și vulnerabilitatea, dar și țepii – acele margini reale ale experienței autiste care cer răbdare, înțelegere și grijă. Este o metaforă care nu idealizează și nu dramatizează, ci invită la apropiere autentică. A privi autismul prin simbolul trandafirului ar însemna să-i recunoști complexitatea: sensibilitatea, intensitatea, unicitatea. Uneori admirăm de la distanță, alteori învățăm cum să ne apropiem fără teamă.