MASKING în autism: mecanism de supraviețuire

MASKING-UL este o strategie de supraviețuire, nu o abilitate socială autentică. Persoanele neurodivergente, mai ales adulții cu autism, învață să își ascundă reacțiile, emoțiile sau comportamentele naturale pentru a evita critica, respingerea sau sancțiunile sociale. Aceasta presupune un efort constant și consumă multă energie, afectând sănătatea mentală și sentimentul de autenticitate.

Scopul maskingului este protecția, nu integrarea socială reală. Nu înseamnă că persoana „știe să interacționeze” într-un mod natural; mai degrabă, imită comportamente considerate acceptabile pentru a supraviețui în medii care nu sunt adaptate nevoilor sale. Astfel, chiar dacă pare că funcționează social, interiorul rămâne adesea stresat, obosit și alienat de propriile nevoi.

Cea mai eficientă soluție este crearea sau găsirea unor spații în care persoana se poate manifesta natural, fără teama de judecată. Acolo, nu mai este nevoie de mască, iar energia nu este consumată inutil. Poate fi un grup de prieteni de încredere, comunități online sau locuri de muncă și activități adaptate nevoilor neurodivergente.

O altă soluție: în loc să ascundă constant emoțiile și comportamentele, persoana poate învăța să gestioneze stresul și suprasolicitarea prin strategii precum pauze regulate, semnale nonverbale de avertizare pentru ceilalți, mindfulness sau activități care ajută la calmarea sistemului nervos. Astfel, se reduce nevoia de masking și se păstrează autenticitatea fără risc de epuizare.

Poate părea teoretic, dar trebuie să conștientizăm că sunt lucruri mai mult decât necesare pentru cei din spectru.