Camuflajul (denumit și „mascare”) este o strategie frecvent raportată utilizată de adulții autiști în viața de zi cu zi pentru a-i ajuta să facă față situațiilor sociale. Adulții autiști raportează că „masking-ul” (camuflajul) poate avea un efect devastator asupra sănătății mintale și a bunăstării, însă se cunosc puține lucruri despre experiențele trăite ale camuflării și impactul acesteia.
Metodă:
Am conceput un sondaj online în parteneriat cu adulți autiști, pentru a explora experiențele de camuflare și impactul acesteia asupra sănătății mintale. Participanții au auto-raportat experiența lor de-a lungul vieții cu camuflajul, unde s-au camuflat, frecvența și durata de timp petrecută camuflând.
Patru întrebări deschise le-au permis participanților să-și detalieze răspunsurile la întrebările închise privind frecvența și durata de timp și, ulterior, orice aspecte pozitive și negative ale experienței lor de camuflaj.
277 de adulți autiști care au auto-raportat un diagnostic de tulburare din spectrul autist (ASC) (128 femei, 78 bărbați) sau s-au auto-identificat ca autiști (56 Femei, 15 bărbați), au fost incluși în analiza răspunsurilor calitative la întrebările deschise.
Constatări:
Am analizat tematic răspunsurile participanților la întrebările deschise. Au apărut trei teme principale.
În primul rând, „pericolele camuflării” au descris modul în care timpul petrecut camuflând a dus la epuizare, izolare, sănătate mintală și fizică precară, pierderea identității și a acceptării de sine, percepții și așteptări nereale ale celorlalți și diagnostic întârziat.
În al doilea rând, „aspectele pozitive ale camuflării” au inclus accesul mai mare la spațiile sociale și protecția împotriva pericolelor. Prin urmare, camuflarea a fost considerată necesară pentru a supraviețui într-o lume concepută pentru majoritatea neurotipică.
În al treilea rând, adulții autiști au descris faptul că au fost diagnosticați și acceptați pentru ceea ce sunt ca motive pentru „de ce nu mai trebuie să mă camuflez așa cum făceam înainte”.
Concluzii:
Timpul petrecut camuflând pare a fi cel mai dăunător pentru sănătatea mintală a participanților. Principalul motiv raportat pentru necesitatea de a petrece atât de mult timp camuflând este lipsa de conștientizare și acceptare a autismului de către societate.
Despre AUTISMUL ADULT, în prezent (și în linii mari), literatura de specialitate spune clar câteva lucruri:
— cercetarea pe adulți este relativ recentă și încă insuficientă
— mulți adulți sunt diagnosticați târziu, cu impact asupra sănătății mentale
— există rate mari de anxietate, depresie și burnout
— funcționarea cognitivă are un profil specific (teoria minții, procesare emoțională etc.)
Materiale există, dar:
— sunt fragmentate
— mult timp cercetarea s-a concentrat pe copii
— abia în ultimii ani apare o literatură serioasă despre adulți
Rămâne vital totuși să ne documentăm și să sporim aria cercetării cum putem, cu curiozitatea, cu bunăvoința, cu puterile noastre, ale celor interesați de subiect.
📚 Articole COMPLETE (PDF) – punct de plecare excelent
Camouflage-ul și sănătatea mentală (foarte important)
👉 idee importantă: — mai mult camouflage → mai multă anxietate/depresie — self-compassion apare ca factor protector
🔎 Cuvinte-cheie „de nivel expert”
Dacă vrei să mai găsești articole similare:
— “autistic adults camouflaging mental health PDF” — “late diagnosed autism adults qualitative study” — “autism in adulthood identity masking study” — “autistic women late diagnosis research PDF”
🧩 Ce spune literatura (sinteză rapidă, dar profundă)
Din aceste articole se conturează un model clar:
— adulții autiști folosesc constant camouflage-ul pentru adaptare — acest proces duce la: • epuizare • confuzie identitară • întârzierea diagnosticului — există o legătură consistentă cu anxietatea și depresia
🧠 Femei diagnosticate târziu (late-diagnosed autistic women)
🔹 Studii fundamentale
— “Experiences of Females With Late Diagnosis of Autism: Descriptive Qualitative Study” (2025)
