MASKING în perioada adolescenței

MASKINGUL LA ADOLESCENȚĂ, mai ales la cei înalt funcționali (Level 1) care sunt adesea confundați cu neurotipicii, se construiește ca o strategie subtilă de supraviețuire în fața presiunilor sociale și a diferențelor percepute.

Acești adolescenți își ajustează comportamentele, emoțiile și expresiile pentru a se încadra în grupuri, pentru a evita ironia, respingerea sau comparațiile constante, deși sunt totuși percepuți ca fiind „altfel” într-un mod greu de explicat, suficient de ciudați cât să fie marginalizați.

Masca lor nu este doar o imitație socială, ci un mecanism complex de reglare: ascunde intensitatea emoțiilor, controlează reacțiile senzoriale și temperează spontaneitatea naturală.

Pe termen scurt, masca poate aduce acceptare și protecție, dar pe termen lung epuizează resursele psihice, creează anxietate și confuzie identitară, iar corpul transmite semnale subtile de stres cronic.

Adolescența devine astfel perioada în care bazele maskingului se solidifică, pregătind, pentru mulți, un pattern care poate continua la maturitate până la un eventual unmasking.