Autism 18plus

1. Dincolo de concept: intrarea în experiență După definirea cadrului teoretic și a mecanismelor ei, individuația începe să capete contur în spațiul trăit al experienței. A fost o super-idee (re)organizatoare a sinelui, și o excelentă teorie - acum vorbim de ea ca despre o mișcare care traversează efectiv viața psihică, într-un mod uneori imprevizibil, alteori intens și perturbator. Procesul despre care vorbim nu este, așadar, unul liniștit și coerent ci unul care implică rupturi, momente de dezorientare și perioade în care structurile de sens își pierd stabilitatea. “There is no coming to consciousness without pain.” — Carl Gustav Jung , Psychological Aspects of the Mother Archetype Afirmația lui Jung deschide o dimensiune esențială: transformarea psihică implică o formă de tensiune care nu poate fi evitată (dacă, din diverse motive, se înceacră evitarea, acest lucru va avea consecințe asupra profunzimii procesului). 2. Crize, dezorganizări, regresii Individuația se desfășo...

Motto: „Ah, mă răvășește și mă asaltează dorul după un altul care puteam să fiu!” Am regăsit și răsfoit, cu ocazia articolului „Neurodiversitate și literatură”, „ Cartea neliniștirii ” a lui Pessoa și din ea vreau să transcriu niște fragmente de aproape dureroasă profunzime. E fascinantă suprapunerea introspecțiilor lui Pessoa cu tot ceea am explorat până acum despre hiper-sensibilitate, inadaptare și genialiate. Mi-a fost greu să mă opresc din a alege fragmente „elocvente” din carte, ar fi însemnat să transcriu cartea toată. Am făcut totuși o colecție și am pus pe Blog. Și, bineînțeles, recomand cartea... 📖 🔱 Toate mișcările sensibilității noastre, cât ar fi ele de agreabile, sunt numai întreruperea unei stări, despre care nu știu ce este, și care e tocmai viața intimă a acestei sensibilități. Nu numai grijile cele mai serioase reușesc să ne distragă atenția de la noi înșine, ci și micile contrarietăți ajung să tulbure pacea sufletească la care aspirăm cu toții, chiar fără să ne ...

Identități și personaje care nu se suprapun normei dominante I. Neurodiversitatea ca formă de percepție literară Cu mult înainte ca limbajul psihologic să formuleze concepte precum neurodiversitate,   literatura universală  a intuit existența acelor suflete și acelor minți speciale, care nu se aliniază la ritmurile existenței colective. Sunt acele personaje interesante, neliniștite, vii și dureros de sincere, care ne atrag imediat în tensiunea balansului între lumea plină de convenții și intensitatea interioară, între vârtejurile adânci ale adevărului personal și rigiditatea codului social.  Multe dintre ele ar putea, privite printr-o lentilă contemporană, să fie înțelese ca expresii ale unei organizări psihice „neurodivergente”: relația lor directă și uneori incomodă cu adevărul, dificultatea de a internaliza normele sociale implicite, sensibilitatea crescută la ambiguitate, la artificial sau lipsă de sens. Nu sunt oare toate acestea semne a...

Individuația la Jung - mecanisme și etape 1. Intrarea în profunzime: de la concept la experiență Cadrul teoretic al individuației capătă consistență atunci când este urmărit în dinamica sa vie, deoarece - este important de știut - ea nu se desfășoară prin etape fixe, ci prin întâlniri succesive cu structuri psihice , întâlniri care, în timp, reorganizează modul în care persoana se percepe pe sine și se raportează la lume. Aflăm din lucrările lui Carl Gustav Jung  că  aceste structuri apar sub forma unor nuclee arhetipale : umbra, anima/animus și Sinele  -  și mai aflăm că acestea nu funcționează ca simple concepte, ci ca realități psihice active  care se manifestă în vise, imagini, reacții afective și tipare relaționale . 2. Umbra - întâlnirea cu ceea ce a fost exclus Umbra  este ansamblul acelor conținuturi psihice care nu au fost integrate în imaginea conștientă de sine. Conținuturi care includ: trăsăturile considerate inacceptabile s...

definiție scopul psihologic al individuației individuație și individualism conștient și inconștient 1. Definiție și orientare conceptuală În psihologia analitică formulată de Carl Gustav Jung , individuația desemnează procesul prin care o persoană ajunge la o formă de unitate interioară, în care elementele disparate ale vieții psihice sunt aduse într-o relație de coerență. „Individuația înseamnă a deveni o ființă unică, omogenă, iar în măsura în care «individualitatea» cuprinde unicitatea noastră cea mai profundă, ultimă și incomparabilă, ea implică totodată devenirea propriului sine. Am putea, așadar, traduce individuația prin «ajungere la sine» sau «realizare de sine».” — Two Essays on Analytical Psychology Această formulare deschide o perspectivă asupra psihicului ca proces . La început,  Sinele nu este o identitate complet conturată - el este o structură care se organizează treptat, prin experiență, prin confruntare și prin reflecție. Iar individuația implică o aprop...