Alegerea grădiniței Era evident, pentru oricine mă cunoștea, că eram o fetiță care trăia în lumea ei, alunecând cu totul în universul personajelor cu care mă jucam. Nu inițiam niciun dialog, nu căutam interacțiunea cu nimeni. Unii oameni mă priveau ca pe un îngeraș doritor de iubire și pace, precum și ca pe un copil cu o minte de geniu. Alții, în schimb, se loveau de zidul așa-numitelor mele probleme comportamentale . Cel mai intrigant aspect pentru cadrele didactice era plânsul meu din motive neobișnuite, aparent „absurde”. Voi nu vedeți că nu e normală? Este prea evident că nu ne putem înțelege cu ea! ... le explica într-o zi, disperată, o doamnă îngrijitoare colegelor ei, în timp ce eu, resimțind tensiunea, escaladam în plâns. Întâmplarea a făcut ca tocmai în ziua aceea mama să ajungă mai devreme să mă ia, parcă special pentru a auzi semnul: era limpede că nu eram unde trebuia. Fără să stea pe gânduri, părinții au căutat o nouă grădiniță. A doua încercare n-a fost nici ea foart...
Comments
Post a Comment