STIMMING — limbajul tăcut al reglării interioare (din seria de MINIATURI PSY)
De ce apare stimming-ul
Multe persoane autiste trăiesc experiențele senzoriale și emoționale cu o intensitate mare. Sunetele, luminile, conversațiile sau schimbările rapide pot genera o supraîncărcare neurologică.
Stimming-ul apare ca un mecanism natural de reglare:
– descarcă tensiunea internă
– organizează energia mentală
– reduce anxietatea
– oferă un punct stabil într-un mediu haotic
În acest sens, stimming-ul este mai puțin un „comportament ciudat” și mai mult o formă de autoreglare a sistemului nervos.
Cum se manifestă
Formele de stimming pot fi foarte variate și diferă de la o persoană la alta.
La copii
– fluturarea mâinilor
– legănatul corpului
– rotirea obiectelor
– repetarea unor sunete
La adolescenți
– mișcarea ritmică a piciorului
– manipularea continuă a unui obiect mic
– balansul ușor al corpului
– repetarea unor fragmente de melodii sau cuvinte
La adulți
– bătutul discret al degetelor
– răsucirea unui inel sau a unui pix
– mersul repetitiv în cameră
– ascultarea repetată a aceleiași melodii
Stimming-ul la maturitate
Mulți adulți autiști învață, în timp, să mascheze aceste comportamente, mai ales în contexte sociale sau profesionale. Gesturile devin mai subtile și mai ușor de trecut neobservate. Un pix rotit între degete, un picior mișcat ritmic sub birou sau un obiect mic manipulat în buzunar pot fi, de fapt, forme discrete de stimming. Această adaptare apare adesea din dorința de a evita privirile sau interpretările greșite. Totuși, nevoia de reglare interioară nu dispare. Sistemul nervos continuă să caute mici supape de echilibru.
Înțeles corect, stimming-ul este un mecanism de protecție al minții, nu o problemă. Este una dintre modalitățile prin care persoanele autiste își mențin stabilitatea într-o lume copleșitoare.
Comments
Post a Comment